Instigare la cultură

Despre Veronica Dobrin aş vrea să relatez, pe scurt, o întâmplare din iunie 2008. Mai precis, 30 iunie, lansare de carte şi conferinţă Dan Puric, Teatrul „Maria Filotti”.

Dan Puric a impresionat auditorul, în jur de 200 de persoane, şi la sfârşitul conferinţei, una de trei ore, a urmat o scurtă sesiune de autografe.
Un tânăr stă la rând cu dorinţa de a schimba câteva vorbe cu omul de cultură, numai că nu are carte. Veronica Dobrin sesizează acest lucru şi, fără ezitare, scoate bani din poşetă, cerându-i acestuia să-şi ia cartea „Cine suntem” a scriitorului prezent: „Trebuie să ai cartea şi acum e momentul să o cumperi”.
Dan Puric observă gestul Veronicăi Dobrin şi spune: „Mare lucru aţi făcut! Rar cineva mai face aşa ceva”.

Morala:
Putea să facă orice altceva, dar nu să INSTIGE LA CULTURĂ!
Singura vină a Veronicăi Dobrin, a artiştilor, a Teatrului Dramatic „Maria Filotti” din Brăila e că au încălcat o regulă sfântă: „Cea mai mare prostie e să trezeşti prostul!”, din dorinţa de a face bine culturii, artei, implicit şi omului.
Noi între cine să alegem? Avem o persoană de cultură şi oameni politici dictând decizii fără a fi în cunoştinţă de cauză, poate şi lipsiţi de exerciţiul mersului la teatru.
Aşa că ne-am hotărât: Caragiale e mereu în scena vieţii, monşer, noi votăm cu teatrul!