Cocalarul

Cuvântul “cocalar” este un substantiv special, un pic unisex, dar parcă sună mai bine la masculin, unde face perechea perfectă cu “piţipoancă”.

Cocalarul este persoana lipsită de etică, care prin acţiunile sale nu poate fi încadrată în limitele bunului simţ. Aceasta este o definiţie pe care am găsit-o pe internet... Eu aş spune altfel: “cocalar” se numeşte persoana care râde când se uită în oglindă, fraierul care-şi dă cu părerea, prostul care se crede buricul pământului.

Dacă veţi asculta melodia “Cocalari comunitari”, cântată de Cumicu şi Kryp, veţi întâlni acest specimen uman, iar descrierea lui este perfectă. De asemenea, pe internet, veţi găsi un clip al acestei melodii, unde sunt afişaţi cocalarii comunitari din Brăila.
Cocalarul comunitar este fraierul îmbrăcat în roz, cu aere de clubber, dar cu înfăţişare de mârlan. El încearcă să aibă o atitudine de băiat de băiat, de dur, şi se uită urât la tine. În fine, pe lângă kitsch-ul vestimentar, că el se îmbracă numai după modă şi că are cu ce, se crede mare cuceritor. Se duce în oraş, alături de alţi cocalari, la agăţat piţipoance, şi crede că barurile nu sunt decât un ring al împerecherii.

Pe “cocalarii stilaţi” îi vedem prin mijloacele de transport în comun. Ei se cred şmecheri şi barosani, discută despre combinaţii, tare, ca să audă lumea. Au bani, de aceea îşi iau cafele de prin chioşcuri. Şi pentru că sunt barosani, nu circulă cu bilet, fumează în tramvai şi înjură. Cocalarii care apar pe internet se autointitulează barosani, jupâni, şmecheri... Îşi scriu singuri “bos de bos”, inteligenţi, ştiu latina. “Bos, bovis”, în limba latină înseamnă “bou, vacă”. Nu contează că este înalt sau slab, sau doar încovoiat.
Dantura cocalarilor este plină de găuri şi “parfum” de excremente. Se poartă la pantofi cu toc, cu trening sau geacă sport. Dacă au lanţ, brăţară, inel, cât de cât mai arătoase, le poartă la vedere, astfel încât să “moară lumea” că el are cu ce. Vestimentaţia este în stilul “Gigolo Italiano”, “Macho 600$”, “De pudra madre” etc. Ascultă numai muzică aleasă: manele, concerte live de manele şi dedicaţii pentru şmecheri.

Ar mai fi multe de scris, dar mai importantă este concluzia: nu contează că ai sau nu bani, important e să accepţi ce eşti, şi nu te da ceea ce nu eşti şi nici nu poţi fi vreodată.