Falsele valori

Eu vreau să ajung la scara valorilor…

Când deschizi televizorul, pe aproape orice post tv, prostia domină; îl închizi şi ieşi pe uşă.
Observi oameni care se vaită de mizeria de pe stradă, uitând de cea umană, dar îşi aruncă ambalajul de la eugenia pe jos. Fete frumoase, pitzipoance, care se îmbracă la fel, indiferent de anotimp, băieţi, cocalari, cu aceeaşi freză. Oameni cu aceeaşi gândire: bani, femei, bărbaţi, manele, pop şi grandomanie! Acelaşi vocabular, plin de cuvinte ale căror sensuri le sunt străine.

Suntem credincioşi, ne închinăm când trecem pe lângă Biserică, având ochii pe posteriorul unei domnişoare. Spunem Doamne ajută!, când vrem să câştigăm la loto, iar când luăm amendă pentru viteza de 120 km/h îl înjurăm şi pe Acesta. Ne place să-i criticăm pe toţi, dar când mergem cu autobuzul fără bilet, avem scuza „Politicienii tâlhăresc ţara, ce are dacă eu merg fără bilet!”.

Noi nu avem oameni politici de valoare. Cu mici excepţii, avem anonimi care îndeplinesc, sau cel puţin aşa ar trebui, anumite sarcini ale unor funcţii publice, atât!
La teatru… mulţi se duc, se laudă cu asta, nimic rău, vorbesc de piesă: „L-ai văzut pe X ce bun e!! Mamă ce tare eeeeeee !”

Din păcate, snobismul este în noi, dar când nu-l depăşim, atunci duce la prostie!
De ce ne luăm de cei care aleg să fie liberi? Cred că din invidie!