Despre sărut...

De câteva zile mă obsedează sărutul tău.
Acum sunt într-o cameră străină, singur, încerc să dorm dar… sărutul nu mă lasă. Nu mă agit, nu am frustrări. O febrilitate mă cuprinde şi o emoţie naivă. Aceste stări mă duc înapoi la...
Crestele buzelor tale, roz, uscate, care păreau a fi dealuri arse de soare. Pielea ta fină ca o zi, pe plaja de vară. Ochii tăi pierduţi care-mi privesc buzele ca un soare năucit de frumosul zilei.
Mă fascinează acest peisaj, mă face să alerg până la tine şi…
Când ne sărutăm, emoţiile mele se duc în buze, unde se risipesc, dispar. Ochii mei îţi mângâie faţa.
Cu braţele ca un barbar te cuprind, îţi ating speriat şi fascinat spatele… umerii… gâtul… tot corpul. Pasiunea din mine mă face să mă transform în Tine. Toată fiinţa mea vrea să fie Tu.
Eşti un Univers ce-l descopăr şi-l simt. Mă tem, dar pasiunea îmi dă curaj să mi te doresc! Le cer ideilor mele să plece, unde vor ele, le eliberez, nu contează decât…
Tu! Tu, sărutul, Universul descoperit sunt Eu.
Pasiunea nu ştiu de cine e mânată sau stârnită, însă ea îmi spune: «Înoată, zboară!». Tu mă eliberezi de toate cele care-mi ţineau prizonier Eu-ul.
Sfios păşesc în Universul relevat încep să înot, zbor dezvelesc vorbele de formă şi rămân numai la sens. Înţeleg că Eu-ul meu e relevat de Tu.

Ahh, e târziu, trebuie să dorm, să-mi liniştesc emoţiile acestor zile, dar fără sărutul tău…