Motivul vietii mele…

Ştiu tema vieţii mele : “Universul să fie al meu!”.
Când eram mic m-am pierdut de Universul meu, de atunci sunt în continuă cădere.
Am multe teme ale vieţii mele, însă una cred că lipseşte.
Tu cea care te ascunzi în atâtea femei pe care le întâlnesc arată-te de vrei să fi a mea!
Încerc să-ţi dau un rol în viaţa mea. Un lucru e cert : Femeie tu poţi fi un motiv al vieţii mele.
Tu eşti ca o sculptură abstractă a lui Brâncuşi, nu-ţi pot da forme definite, ştiu doar că trebuie să iei fiinţă în viaţa mea!
Tu trebuie să fi motivul pentru care diseară nu voi mai ieşi în schimbul trei, pe străzi, cu prietenii.
Tu trebuie sau poţi, mai târziu, să fi motivul pentru care voi avea un inel pe mâna stângă şi “voi fi legat la cap”, în loc să fiu legat la mâini de o brăţară rece si apăsătoare! Să fiu student la o facultate de viitor şi nu la cea de pe Carantinei, tot datorită ţie. Să nu mă laşi să-mi fac acest tatuaj :•: niciodată!

În loc de durerea dulce pe care o am acum să-mi aduci iubirea dureroasă cu care va trebui să mă obişnuiesc.
Să fi acel chip, pe care lacrimile mele îl vor mângâia. Mereu în tăcere sau nu, să simţi fiinţa mea.

Mişcă-mă, adu-mă la viaţă! Adu-mi Universul pierdut şi nu te mai juca ascuzându-te în atâtea chipuri.
Vino femeie de la capătul lumii de unde eşti, eu te aştept. Iar de eşti lângă mine eu am să mă uit în jurul meu.
Mie teamă să încerc să te caut fiindcă mă voi pierde, în timp, în mine!

Acum simt nevoia prezenţei tale. Să te aud râzând, să mă mustrii fiindcă-s dezolat. Să mă gâdili, să-ţi simt pielea. Sa-ţi şoptesc poveşti, iar tu să mă adormi.

Fii tu motivul care mă desprinde de pat, de somn şi răsfaţă-mă cu o zi splendidă. Azi am nevoie de tine, mereu am nevoie de tine, arătă-te şi nu mă lăsa să trăiesc în iluzii.

Salveaza-mă de lumea iluziilor. Du-mă acasă, la noi!
Învaţă-mă lucrurile uitate, du-mă dincolo de nori şi nu mă pierde între cer şi pământ.


Timpul trebuie să se oprească, vom regăsii Universul!

Temerile vor dispărea. Fii motivul acestui gând care se va realiza!
Întelege că de nu vei ieşii, mă vei pierde pe veci.
Ştii bine : oricât de puternic aş fi, tu eşti motivul meu!

Acesta nu este un text de matrimoniale, nici un “urlet” disperat. Sunt gânduri simple ale Eu-ului meu adresate Evei sale, care se încăpăţânează să înţeleagă că jocul lipsit de sens duce la lucruri lipsite de motiv!

Voluntariat în stil american

In România, avem destule persoane care se cred specialişti în domeniul voluntariatului. E trist că în Brăila, la ora actuală, încă mai avem persoane care manipulează copii! Şi copii care nu înţeleg mai nimic din acţiunile de voluntariat.

Nils Bergeson şi Emily O'Hara Bergeson formează un cuplu de tineri căsătoriţi, din Washington DC, USA.
Emily a studiat la „Brigham Young University” discipline economice. În SUA, ea a lucrat timp de trei ani în domeniul afacerilor, la diferite organizaţii economice de mici dimensiuni. Dar şi ca traducătoare de limbaj mimico-gestual, alţi şapte ani.
Nils are un masterat în „Administraţie Publică şi Management Internaţional” la „Monterey Institute of International Studies”. Pe lângă faptul că a călătorit în 29 de ţări, el a fost misionar în Siberia (Novosibirsk), timp de doi ani. În SUA a lucrat în Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) pentru relaţiile cu Europa şi Asia.

Ce înseamnă să fii voluntar al Corpului Păcii?

Emily: Scopul meu este să ofer sprijinul necesar progresului şi dezvoltării organizaţiilor locale. Să învăţ despre cultura dumneavoastră, de a o împărtăşi, de a realiza un schimb cultural cu românii.
Nils: Să fii voluntar al Corpului Păcii înseamnă să-ţi petreci doi ani din viaţa ta trăind într-o ţară străină. Să reprezinţi Statele Unite ale Americii pentru oamenii acelei ţări. Şi să-i ajuţi pe americani să afle mai multe despre această ţară.

Cum aţi ajuns în Brăila?

Nils: Am fost pregătiţi timp de zece săptămâni, la Ploieşti, de către Corpul Păcii, în abilităţi de vorbire a limbii române şi de acomodare. Datorită experienţei mele în dezvoltarea democratică a administraţiei, directorul de dezvoltare instituţională al Corpului Păcii a decis că sunt potrivit să activez cu Asociaţia Pro Democraţia Club Brăila, pentru că ei au cerut un voluntar. Misiunea Asociaţiei Pro Democraţia este de a promova educaţia civică, inclusiv pentru tineret. Ca urmare a acestei misiuni, noi am iniţiat proiectul „Viziunea Tinerilor asupra Democraţiei”.

Emily: Am fost repartizată să vin la Fundaţia „Centrului pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici şi Mijlocii”, datorită experienţei mele în domeniul afacerilor. Chiar săptămâna aceasta am terminat un training pentru dezvoltarea antreprenorială în colaborare cu Camera de Comerţ.

Nils, ce aduce nou acest proiect?

Nils: Grupul ţintă sunt elevii de liceu, interesaţi de îmbunătăţirea abilităţilor de a fi un cetăţean implicat în viaţa societăţii. Este de asemenea şi pentru elevii interesaţi să inveţe mai mult ce înseamnă democraţia, în special în contextul României.

De ce să participe tinerii la acest proiect?

Nils: Tinerii de azi sunt liderii României de mâine. Dar cu o lume în continuă schimbare, România pe care ei o vor conduce va fi diferită de România părinţilor lor. Participarea la acest proiect o să-i ajute să fie mai bine pregătiţi pentru acele schimbări. Să fie încrezători în abilităţile lor de implicare în societate. Noi promovăm o educaţie non-formală cu ajutorul căreia abordăm în fiecare lună câte o temă sau un domeniu însemnat al societăţii. Avem tineri implicaţi şi invitaţi de la care vor putea să afle lucruri importante.

În ce stadiu al proiectului vă aflaţi?

Nils: Proiectul a fost scris în timpul acestei veri, a început în octombrie şi se va încheia odată cu sfârşitul anului şcolar. Dar oamenii care sunt interesaţi pot participa la proiect oricând. Îi aşteptăm la Centrul Cultural American unde ne desfăşurăm noi activitatea sau la sediul Asociaţiei Pro Democraţia. Pentru că este primul an al acestui proiect, vom avea multe de observat la el. Pe baza acestei experienţe îl vom îmbunătăţi de la an la an. Va fi mai mare şi mai îmbunătăţit, pe măsura interesului arătat de participanţi.

Cine sunt iniţiatorii acestui proiect?

Nils: Proiectul este susţinut de Asociaţia Pro Democraţia Club Brăila, în parteneriat cu Centrul Cultural American, Consiliul Judeţean al Elevilor Brăila şi Corpul Păcii, prin mine.

De ce loviţi educaţia

Educaţia e unul din domeniile vitale ale unui popor. Ea este un stâlp pentru multe! Din păcate, parcã e sport naţional să lovim cu toţii acest stâlp!
Nu scriu aceste rânduri sub influenţa scandalului artificial şi meschin care se întreţine pe tema „salariile dascălilor”. Motivaţia acestor rânduri este alta: dascălii adevăraţi!
Consider că profesorii trebuie să fie modele, sau cel puţin exemple, pentru elevi.

Într-o societate idioatã, aflatã în crizã de valori sociale, culturale etc., rolul şi responsabilitatea fiecãrui profesor sporesc. Le mulţumesc profesorilor mei, adevăraţi, pentru ce m-au învăţat, că m-au sprijinit şi înţeles! Îi iubesc pe profesorii de la care mereu am primit un sfat, m-au ajutat să descopăr ceva. Sunt acei profesori, pe care i-am întâlnit nu numai eu, ci, cred, cu toţii. Ei ne învaţă că respectul se câştigă. Ei nu au probleme cu elevii.

Profesorii mei încurajează personalitatea elevului şi spun mereu incredibil de bine: „Gândiţi!” Ei se „poartă” modest, nu suferă de „domnie”, sau „pupincurism”. Ei sunt oamenii care învaţă pe alţii (dar şi pentru sine) toată viaţa, din dorinţa de a cunoaşte, din plăcere. Ei sunt profesorii „cu chemare”, cum spunem unii. Dascălilor pe care îi iubesc încerc să le arăt gândurile mele, de fiecare dată când pot. Şi uneori bucuria că-i văd sau că i-am întâlnit în viaţă îmi încearcă lacrimile. Ca în fiecare domeniu de pe lumea aceasta se aplică zicala: „Nu există pădure fără uscăciuni!”.

Pentru că sunt în rândul profesorilor persoane care fac de râsu’-plânsu’ breasla dascălilor şi induc societăţii o percepţie gri. Ipocrizia acestor „tipuri” atrage antipatia elevilor, dar şi a societăţii. Aceste tipuri „pasează” toată vina oricărei situaţii neplăcute ba elevilor, ba conducerii şcolii, inspectoratului, ministerului, chiar şi lumii, fără să reflecte asupra sinelui măcar! Aceste „tipuri ipocrite” se cred zeităţi, mai importante decât istoria insãşi!
Susţin că „formează caractere”. Dar cum fac asta?! Prin intrigi? Ipocrizie? Prin cultul personalităţii?! Prin, citez: „Profesorul e profesor şi elevul este elev!”. Prin excluderea dialogului, a schimbului de opinii dintre elev şi profesor? Cum formează caractere? Cum le îndrumã? Cum şi iarăşi cum…

Nu judec, pun în balanţă. Cititorule, tu reflectează la aceste lucruri!