Lumea scrisă în priviri

Viaţa e un cadru continuu de mişcare, oameni, peisaje, poveşti. Oamenii sunt pionii principali ai lumii, natura este condiţia de existenţă a vieţii. Sunt oameni care surprind momente ale vieţii, ale oamenilor, ale naturii.

Cititorule, de acasă, din tramvai, de pe internet, din locul tău comod vreau să te gândeşti la fotografie, la cât de grăitoare sunt unele pentru că surprind momente ce ne scutesc de o mie de cuvinte.

M-am îndreptat către Foto Cineclubul „Olimp”, al Colegiului Economic „Ion Ghica”, coordonat de profesorul Viorel Alecu, şi am invitat-o pe Teodora Georgiana Rogoz, elevă în clasa a XII-a A la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga”, profil matematică-informatică intensiv engleză, membră a acestui club, să discutăm despre arta fotografică.

- Teodora, spune-mi te rog ce este fotografia?

- Fotografia este modul în care ar trebui să fie lumea, în viziunea mea.
Contrastul, culorile şi încadrarea sunt elemente ce definesc tiparele lumii ce încerc să o creez. Astfel, îmi exprim unele vise, viziuni sau doar stări de moment. Ea ar trebui să transmită şi o parte din fotograf, nu doar o imagine menită să încânte ochii privitorilor. Apare subiectivitatea lăsând totuşi loc de interpretare. O fotografie nu ar trebui doar să ofere o percepţie, ci trebuie să trezească şi reacţii: pozitive sau negative.

- Când ţi-ai descoperit pasiunea pentru fotografie?

- Am fost atrasă de frumos încă de la o vârstă fragedă şi am folosit desenul pentru a mă exprima. Acesta însă nu îmi oferea tot ceea ce-mi doream de la o imagine. La 14 ani, am descoperit astfel fotografia. Totul a început în joacă pentru ca apoi să îmi dau seama de posibilităţile pe care aparatul de fotografiat mi le oferea. Am continuat, astfel, cu acest lucru făcând fotografii ce îmi surprindeau stările de moment. Fotografia pentru mine nu este o dependenţă, este o modalitate de a mă simţi împlinită când văd rezultatele muncii mele.

- La ce concursuri ai participat şi ce rezultate ai obţinut?

- Sub îndrumarea domnului profesor Viorel Alecu am participat la mai multe concursuri naţionale: la Târgu Mureş, Sovata, în 2007, unde am obţinut premiul II la secţiunea macrofotografie, apoi la Gurghiu, judeţul Mureş, în 2008, obţinând premiul întâi la secţiunea portret în cadrul concursului naţional de fotografie şi cineclub. Pe lângă acestea două am mai participat la alte câteva concursuri organizate la Câmpulung şi Bucureşti. Excursia la Câmpulung a rezultat cu premiul II la secţiunea de procesare digitală. Din partea Bucureştiului am obţinut premiul I la secţiunea portret color.

- Crezi că arta a ajuns un “ceva” banal din cauza nonvalorilor care o poluează?

- Arta este un domeniu foarte comercial în ziua de azi şi atrage foarte mulţi oameni ce găsesc în aceasta o modalitate de a se exprima. Adevăraţii artişti sunt cei care nu urmăresc să fie cunoscuţi prin munca lor, ci doar să se simtă bucuroşi făcând acel lucru. Majoritatea tinerilor din ziua de azi au acces la informaţie, ceea ce le permite să se desfăşoare în modurile în care vor.
Este de apreciat, totuşi, că aleg arta pentru a se destăinui lumii.

- Mulţumesc mult pentru discuţie, Teodora, şi îţi doresc numai bine în tot ce faci!

Povestea şmecherului de cartier

Eşti un copil, îţi duci zilele într-un cartier prăpădit, într-o mahala sau în centru, nu contează. Eşti sărăc şi-ţi doreşti multe.
Când eşti ignorat de alţii vrei să ieşi în faţă mereu, să arăţi că eşti cineva!

Dacă ai până în 12 ani, îţi faci o trupă din prietenii de anii tăi şi încerci să te impui. Baţi fete, copii, iar dacă se iau alţii de tine, fie te duci la prietenii mai mari, în căutare de protecţie, fie înghiţi bătăi până ai să te poţi răzbuna. Te apuci de furat, cari cuţite băieţilor mai mari, asta dacă eşti în stare, doar aşa poţi fi remarcat.
Viaţa îţi arată de ce trebuie să fii mic pentru a fi mare, ăsta e începutul.

Ai 14 ani, tot un copil eşti. Alături de prietenii tăi fie furi, cari cuţite, începi să visezi la bani şi fete. Începi să vezi ce înseamnă respectul.

Vezi că faptele aduc respect şi pumnul apără respectul. Vezi cum sunt fraieriţi copiii de 12 ani sau proştii, cum băieţii mai mari pun pe unii să se ia de alţii şi apoi intervin ei pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie de sprijin. Şi mereu drept “mulţumire” pentru ajutor, primesc ţigări, bani sau alte lucruri, telefoane, lanţuri, brăţări etc.

Mereu fraierul se bucură când îi spune un “băieţaş”: “Dacă se ia cineva de tine, îmi spui mie, mă bag eu pentru tine!” şi apoi face plata. Între 14 şi 18 ani eşti “săgeata” ideală, poţi să faci “fapte” sau să iei “fapte” pentru alţii, fiindcă eşti minor. De mic, vezi, cum sunt fraieriţi alţi copii, cum se face o japcă şi când ajungi mare îţi dai seama de o taxă de şmecher, de un şantaj.

Cu ochii larg închişi

De la 18 ani, şi de acum în colo toată viaţa ta, visezi la faimă, avere, femei şi putere! Vrei ca la semnul tău să danseze lumea. Vrei ca tu să ai tot şi lumea să se învârtă în jurul tău!
Fie te bagi “elevul” unui şmecher, fie faci fapte, fie încerci să te ridici pe spatele tău. Te duci pe afară la furat. Dacă te prinde poliţia, “tovaraşii de faptă” pe care nu i-ai “dat la gardă” te lasă “amanet”, în puşcărie, fie pleci peşte şi toţi încearcă să te sară de femeie, te bat ori te omoară direct.
Sau te prostesc uşor, “Frate, ţine, pentru mine, «pisicuţa» asta vreo două zile, şi îţi dau 1.000 euro!” Şi dacă te prinde poliţia cu ea, primeşti opt ani pentru infracţiuni financiare, furt de indentitate şi altele. În toate cazurile ai şanse să ajungi între patru pereţi, în scaun cu rotile sau între patru scânduri!

Dacă ai şef întotdeauna vei pica tu înaintea lui sau el o să te trimită la puşcărie, dacă faci “fapte” te duci între patru pereţi şi nimeni nu o să te ajute, nu o să te caute cu pachete. Iar dacă vrei să faci valuri, te pui rău cu şefii sau cu “lumea” şi o să te facă de comandă.
Dacă vrei să ajungi pe spatele tău cineva, ai să pici repede, că eşti singur. O să îţi spună câţiva bravo, şi după ce ai picat sau ai murit, te uită toţi ca şi cum nu ai fi existat!

Vrei să fii şmecher, faci o “faptă” şi primeşti mulţi ani de închisoare. Aşa ajungi un alt ratat care a visat la ce nu poate să fie vreodată. Cu alţi rataţi în celulă, îţi dai seama că, indiferent de anii pe care îi ai, 14, 16, 20, 30, ai avut ochii închişi.
Ai fost mereu un copil, care abia acum şi-a dat seama, târziu, că s-au folosit alţii de el sau că s-a irosit singur pentru nimic! Nu te lăsa doborât de viaţă! Nu fi slab!
Gândeşte-te la părinţii tăi, sora ta, fratele tău, cum vor suferi dacă mori, eşti paralizat sau în puşcărie.
Dacă nu îţi pasă de ei, atunci vrei să fii un sclav, al pistolului, cuţitului, fricii, şefilor, toată viaţa ta? Nu-ţi fie frică de nimeni şi nu te rata!
Ai cap, foloseşte-l! Dacă nu ai minte, munceşte!