„Societatea îşi aminteşte de ei doar pentru a-şi spăla păcatele”

V-aţi gândit vreodată câtă şansă avem unii dintre noi că suntem sănătoşi? Că bem apă, putem merge, visăm la dragoste, construim imperii... Fiecare avem lumea noastră!
Capriciile noastre, şi neîndeplinirea lor ne face să credem că avem o “viaţă grea”? Neîmplinirea anumitor pofte ne fac să judecăm pripit şi egoist viaţa şi pe cei din jur!

Aşa că, dragă cititorule, te invit să ieşi din confortul tău şi să descoperi o parte a realităţii pe care mulţi dintre noi o ignorăm.
Am mers la Centrul de zi “Teodor Speranţa” de pe Ştefan cel Mare, nr. 268, unde am discutat cu persoane inimoase şi optimiste, despre o realitate cruntă, care nu trebuie să stârnească o compasiune a cuiva faţă de cineva, ci faţă de sine!

Aceste persoane sunt Iuliana Ionelia Pană – lucrător special, studentă la psihologie în anul II, Cezarina Juribiţă – educator, masterand în psihologie, Dumitra Cocârleanu – voluntar, Lina Meiroşu – directorul executiv al centrului şi mamă a unui copil cu autism.

- Care este scopul acestui centru?

- Dumitra Cocârleanu:
Recuperarea copilului cu handicap profund şi sever, psihic şi fizic. Centrul are copii hipoacuzici, cu autism (preponderent), cu retard psihic.

- Spuneţi-mi despre autism... Cum se manifestă, terapii etc. -

Iuliana Pană:
Autismul este o tulburare profundă de socializare şi dezvoltare fizică şi psihică. Copilul cu autism nu cooperează în momentul în care este strigat. Nu răspunde când este solicitat. Refuză anumite alimente pentru a le mânca, nu ştie să mănânce.
Nu vorbeşte... are ecolalie, repetă un cuvânt, frază într-un context potrivit sau nu, în momentul vorbirii sau în alt timp.
Speranţa de viaţă a unei persoane cu autism este aceeaşi ca şi a unui om normal. Pentru copiii cu autism este nevoie de o terapie dură, comportamentală.
Dacă în mediul unui copil cu autism apar modificări, un element este schimbat de la locul său, copilul are un acces de furie: un scaun nelalocul lui, lipsa unui educator într-o zi.
Copilul cu autism nu pune probleme, în primul an de viaţă. Cu păpuşile nu se joacă, nu plânge, stă liniştit în patul său, în comparaţie cu copiii normali.
Părinţii îl duc pe nou-născut la medicul de familie, în primul an din viaţă, dar acesta nu sesizează deficienţele copilului.
Abia în jurul vârstei de un an şi jumătate, când încep copiii să vorbească, iar copilul cu autism nu vorbeşte adecvat. Nu spune cu sens cuvântul “mama” sau “apa”. Autismul este un domeniu vast, nu poate fi prezentat în câteva vorbe!

- Spuneţi-mi, aveţi copii bolnavi cu sindromul Down, în acest centru?

- Cezarina Juribiţă:
O fetiţă, Andreea, are 14 ani, e la centrul nostru de la vârsta de patru ani.
Sindromul Down este o aberaţie cromozomială, cu un surplus, minus de cromozom. Ei au o fizionomie specifică, mongoloid.
Părinţii pot afla despre copilul lor, din timpul sarcinii, dacă are Down.
Persoanele cu sindromul Down pot face foarte multe lucruri, sunt sensibili... pot alterna extrem de repede de la o stare emoţională la alta, de la veselie la apatie.
La adulţi, vârsta mintală nu depăşeşte 11 ani.
Ei pot fi recuperaţi.
Intr-un centru din altă ţară, am văzut un cuplu de tineri care au avut sindromul Down, şi care s-au recuperat, s-au căsătorit şi serveau copiilor, la masă, la acel centru pentru copii cu sindromul Down.

- Cum îi percepe pe aceşti copii, cu deficienţe, societatea românească?

- Iuliana Pană:
Societatea românească e negativistă!
Oamenii din România sunt negativişti, pesimişti, nu vedem frumuseţea din nimic! Societatea îşi aminteşte de aceşti copii, doar pentru a-şi spăla păcatele, în momentele lor de autoanaliză, de exemplu: în campanii electorale, de sărbători, pentru propria promovare.

- Care ar fi soluţiile ca societatea să fie mai înţelegătoare?

- Iuliana Pană:
O promovare corectă a persoanei cu deficienţe. Societatea trebuie să înţeleagă că un copil cu anumite deficienţe nu este mai puţin uman decât cei normali.
Ei sunt copii curaţi, nu cunosc minciuna, nu sunt atinşi de nimic rău din jur. Ştiu să iubească, să accepte necondiţionat, în felul lor, ajutaţi să înveţe să facă aceste lucruri ca şi toţi ceilalţi!
Deficienţele lor sunt nişte limite şi nu ar trebui să fie ziduri între noi şi ei.

- Care sunt nevoile centrului?

- Iuliana Pană:
Este nevoie de un logoped, kinetoterapeut, psihopedagog, asistent social.
Cam atât ar fi suficient pentru cei zece copii care vin acum la centrul nostru. Copilul trece prin mâinile fiecărui specialist.
În alte state este doar specialistul şi copilul, terapeutul şi coterapeutul.
Aici ar fi suficient dacă ar trece prin mâinile unei echipe de specialişti, pe care am alcătuit-o anterior.
O REALA colaborare cu Ministerul Educaţiei, mai exact să avem o colaborare cu şcolile speciale, acolo se găsesc specialiştii, de care am avea nevoie.
Copiii cu autism au un grad de dizabilitate atât de mare încât nu pot fi cursanţii nici măcar ai unei şcoli speciale.

- Ce ar trebui să facă părintele unui copil cu autism?

- Iuliana Pană:
La doi ani primeşte diagnosticul şocant de autism. Părintele se documentează despre diagnosticul respectiv, se şochează, apoi... caută soluţii.
Găsesc tot soiul de terapii eficiente sau nu, dar ei sunt nevindecaţi. Nu-şi dau seama că lor le trebuie terapii, ei sunt în primă fază cei “bolnavi”!
Se pierd ani buni de terapie cu starea de negare a părintelui, du-te-vino în cercul de specialişti, medici... până ajunge la starea de acceptare.
Îl duce pe copil la grădiniţă de copii normali, specială etc.
Copilul dacă este dus din timp la logoped, la vârsta de trei ani, speranţa de recuperare este mai mare, cresc şansele dezvoltării normale.
De ce?
Pe lângă o doamnă, are alţi 20 de copii normali, modele pentru autişti, le copie gesturile, îi imită, verbal, comportamental. Fiindcă este şi un mediu de socializare, extrem de important oricărui copil!

- Cine a ajutat centrul?

- Lina Meiroşu:
Donatori fideli din Anglia, prin familia Şişu.
Finanţarea prin donarea acelor doi la sută din impozit.
Contribuţia părinţilor de 30 lei pe lună.
Avem prin proiectul “Concordia” parteneriate cu Şcolile Generale “Ion Creangă”, “Vasile Alecsandri”, liceele “Ion Ghica”, “Nicolae Iorga”, ”D.P. Perpessicius” cu Inspectoratul Şcolar Judeţean prin inspectorul de activităţi educative şi non-formale, Viorica Tănase, cu Centrul de Îngrijire pentru Persoane Adulte cu Handicap.

- Dar politicieni?

- Lina Meiroşu:
Domnul Stănel Necula, viceprimar, a venit săptămâna trecută la noi şi s-a oferit să ne ajute. Ne-a adus câteva elemente de mobilier şi ne-a promis că la primăvară ne va ajuta să construim un parc de joacă pentru copii, în curtea Asociaţiei.
Anul trecut, în perioada Crăciunului, doamna Daniela Văsioiu le-a oferit copiilor dulciuri.


Cuvântul autorului


Pentru aceste persoane nu există sindromul Down sau autism, ci doar Andreea, Andrei, Cătălin, Bogdan, Ana, Viorel, Doru, Andrei, Flavian, Cătălin şi mulţi alţii!
Le mulţumesc pentru faptul că m-au primit în lumea lor, şi pe tine cititorule. Nu vreau să ai o impresie tristă, nu!
Gândeşte-te la tine şi nu fi limitat, învaţă să-i înţelegi şi pe ceilalţi!
Din păcate, aici noi suntem cei cu probleme, avem prejudecăţi şi multe temeri, ei ne învaţă să simţim, căci azi trăim într-o eră a insensibilităţii, a prejudecăţilor, a egoismului!

Până atunci, dragă cititorule, uită-te în oglindă şi gândeşte-te ce contează: familia, sănătatea lor sau capriciile?

Intre Bunatate si Rautate…

Dumnezeu odata cu lumea a creat si omul. Omul fiind „rasfatat” de catre Divinitate, traia in gradina Raiului, si toate vietuitoarele ii erau supuse omului, avea acces peste tot, doar asupra marului cunoasterii nu.

Omul a incalcat Cuvantul lui Dumnezeu, a gustat din marul cunoasterii, L-a mintit pe Atotputernic si a fost izgonit din Rai!
Divinitatea putea sa distruga omul, sa-l faca sa dispara, insa nu, i-a lasat sansa vietii! Si nu i-a luat dreptul de a redevenii Dumnezeu!

Mai tarziu Mantuitorul Iisus Hristos, a readus omul, la posibilitatea de a intra in Rai si de redevenii Dumnezeu!

Bunatatea divina trebuie sa ne fie exemplu pentru noi, oamenii.
Oare cati parinti nu-si „cearta” copii cand gresesc, spre a-i face sa inteleaga gravitatea faptelor.

Mereu ne-am dorii cand gresim, sa nu fim condamnati de ceilalti, ci intelesi si ajutati sa intelegem! Ca sa nu mai gresim din nou!
Bunatatea crestina este in legatura cu „iubirea aproapelui”. Esenta invataturii Mantuitorului.
Sa ne iubim aproapele, iar prin bunatate sa manifesta aceasta iubire.

Mos Nicolae noaptea lasa banii in casa saracului, ca sa nu-si marite fica pentru bani!
Noaptea, pentru a nu fi vazut, nu dorea sa i se multumesca, facea acestea din bunatate! Si dragoste fata de aproape.
Iov care prin credinta si-a iubit Dumnezeul, nu s-a lepadat niciodata de Acesta, indiferent de ce a avut de indurat, a aratat bunatate si credinta!

Cu cat bunatatea unui om este mai mare, cu atat si incercarile cresc, mai intai in relatia cu oamenii, apoi chiar si cu Dumnezeu.

„Iubeste-ti aproapele” si „cei blanzi si smeriti vor stapanii lumea” Iisus Hristos.

Exista din totdeauna in firea umana dorinta de putere, indiferent de perioada istoriei omenirii, omul a simtit instinctul de a domina si de a fi dominat!

Lucru valabil zilelor noastre, cand banul reprezinta puterea. Imbogatirea reprezinta lupta pentru cei lacomi si mai e o alta lupta, de supravietuire pe care o au de dus cei care isi tarasc zilele.

Ambele lupte au ca stapan pe Mamona.

Ne chinuim sa „mancam” ceva, si ajungem sa dam coate sau sa le dam branci tuturor celor care ne stau in cale, sau care ne-ar putea lua bucatica din fata noastra!
Si vedem aceasta lupta surda, care ne subjuga, in fiecare zi : in tramvaie sunt multi care se cearta pe un scaun.
La rand la alimente. …. In genere, Daca esti mai slab sau neajutorat oamenii au tendinta de „a-ti trage teapa”.

Ne luptam noi cu noi pentru o bucata de paine, suntem meschini mai ales acum, cand au loc masive restructurari salariale, in societate! Acum se intensifica intrigile si lingusesile pe langa sefi!
Ne dam peste picioare unu’ altuia!

Acest dumnezeu al „minimei existente”, ne inlocuieste unora dintre noi, credinta Dumnezeului, Adevarului, pierdem Calea si Viata!
Pentru ca in fiecare zi face acelasi lucru, sacadat, ne dam coate reciproc pentru ca la finalul unei zile noi sa mancam bucata de paine a celuilat, fiindca avem senzatia ca nimic nu ne ajunge pentru toti!

Acest Dumnezeu, ne face sa ne ucidem singuri, mai intai partile tainice, apoi cele umane si in final cele fizice, nu vom mai putea tine ritmul, vom murii cu ochii zgaiati la gura celui care o umple cu bucata noastra de paine!

Nu este o ironie sau o naivitate sa fii bun!
Daca am face fiecare bine celor din jurul nostru, am intelege ce e bunatatea… Bunatatea este in raport cu rautatea, daca nu ar exista una, nu am sesiza-o nici pe a doua.

Inchei tot prin bunatatea divina, cu Valeriu Gafecu numit „ Sfantul Inchisorilor”.
Aflat in puscarie, fiind condamnat politic, de tanar, in 1952, grav bolbav acesta le-a zis celor din celula : „Fratilor, eu maine ma duc”. Atunci a intrat plutonierul
Si-a spus : „Unde te duci, ma nenorocitule, ca eu sunt Hristosul tau, unde te duci?”
Si ca un gest firesc al exprimarii puterii dumnezesti Gafencu a raspuns : „ Domnule plutonier, o sa ma duc acolo unde o sa veniti si dumneavoastra”.

Poti fi bun in fata rautatii, fara a fi neaparat naiv sau ironic!

Timpul ne desparte

25:01
Tiit

“- Eram în Africa. În deşert întâlnim oazele (pânza de apă se află la adâncime mică) şi…”
Fie că-mi spui poveşti sau mă înveţi geografie, mie-mi place să-ţi aud glasul.
Când te văd, ochii mi se bucură enorm, fiind invadaţi de lacrimi, în care toată fiinţa mea şi-ar dorii să se transforme, ca o exprimare a fericirii.
Felul în care mă domini : De cum te zăresc, sunt fermecat. Tac şi te privesc. Nu mă mai satur de tine.
Când mă vezi, aşa de pătruns, mă iei în posesiune. Mă conduci, numai cu mersul tău, din tocul uşii, eu te urmez spre canapea. Unde ai pregătit colţul nostru, plin cu perne.
Mă întind hipnotizat de surâsul tău, ca pe o minune nu te scap din ochi.
Mirosul tău e ca… fericirea. Mă mângâi pe obraz, cu obrazul tău, incredibil de sfios ascult sărutul obrajilor noştrii.
În părul tău mă pierd, dar nu mă sperii, ci sunt bucuros pentru că e al tău.

Îmi mângâi nasul cu năsucul tău. Eu sunt uluit şi copleşit de minune… Te aşezi ca o clipă în timp, pe trupul meu.
Te cuprind cu braţele mele, învelindu-te cu fiinţa mea, iar tu îţi lipeşti trupul de al meu, apărându-te ca de un zid. Dar mângâindu-l ca apa pe stâncă. Mă săruţi!

“-Aş vrea să-ţi pot cânta o melodie, să-ţi dansez, să-ţi sculptez, să-ţi pictez, aş vrea să am un talent prin care să te răsplătesc, să-ţi pot spune : te iubesc.
-Shhhh”
Îmi spulberi îndoielile cu privirea ta, glasul tău, sărutul tău.

Mulţi caută fericirea, mulţi spun că nu există : că e un lucru abstract…
Tu pentru mine eşti ca oaza în deşert, eşti gustul apei care potoleşte setea. Eşti viaţa care a dat sens Pământului.
Tu pentru mine eşti Raiul. Datorită ţie mă simt ca un naufragiat în Rai.
“- hhhhh . Suntem în spatele uşii fără clanţă, timpul nu există!
aaa –aa – A. Shhh”
Îmi potoleşti buzele, cu buzele tale ca un soare ce trezeşte o mare de întuneric, Universul.
-t – tât , tiit – t- t – tât , tiit t – t- ttttttttt
25:01

Iar întârzii…

Minciunele de prin campanii electorale…

Prin urmatoarele randuri imi propun sa prezint cititorului, intr-o dimensiune mica, viziunea mea asupra… societatatii si politicii…

Noi judecam adeseori totul! Iar, pe oameni, cel mai des. De regula punem unele insuccese, ori conditii de viata ale vietii noastre, pe seama altor cauze sau personae : locul de bastina, parintii… politicienii!

Se autodescalifica persoanele care in loc sa critice, doar carcotesc. Cu alte cuvinte, in loc sa-si justifice afirmatiile, punctele de vedere, sunt limitate doar la a jignii confuz si gratuit.

Ca ii injuram pe oamenii politici, e clar, o facem si in somn. “Ca ala o duce mai bine si eu nu! Ca ala a furat, si eu ….nu”
Din pacate unii ne meritam soarta!
Daca antipatizezi, injuri un om politic. Spune-i in fata totul politicianului care azi iti cere votul, acum ai sansa cea mai buna, nu te mai ascunde dupa : “de ce eu?”

E adevarat, sunt altii care considera ca si realizari indeplinirea de catre autoritatile locale ori centrale, anumitor sarcini elementare ori obligatorii.
E trist!

Ca multi politicieni sunt demagogi, ipocriti, imorali etc o stim! Faptul ca unii, ne fura, o stim!

Faptul ca ei noi ne plangem si ei „isi vad de treaba”! Nu vrem sa recunoastem! Ca e si vina noastra!

Societatea si politicienii sunt doua oglinzi perfect incadrate si paralele, astfel dau de senzatia unui tunel nesfarsit. Fara o luminita la capat!
Cand noi ne uitam in oglinda, intrebarea e : „daca as avea puterea as fi ca ei ?”
Simplu raspunsul : se cearta octogenarii si copii pe locuri in tramvai!

E trist!

Nu am sa-i uit pe cei care au fost in fruntea autoritatilor locale cand acest judet a fost jefuit de 1000 de ha! Si nu au facut nimic la timpul potrivit!
Nu am cum sa accept ca primarii sa fie in cardasie cu unii golani ai orasului!
Nu-i plac acele campanii opulente. In loc de un „concert” enervant, prin Radu Negru, ati putea sa ajutati centrul Speranta, de pe Stefan cel Mare, unde sunt copii bolnavi de autism sau sindromul Down. Dar asa e, centrul este in alt colegiu electoral!

Nu mai atacati invatamantul local, cand nu ati facut nimic pentru el. In afara de sarcinile de care v-ati achitat, ATENTIE ca si autoritate locala! Sunt putine persoane care pot critica invamantul, voci in domeniu educational, nicidecum presedintele unor comitii si comitate, absolvent al liceului in poate mai bine de 5 ani si al facultatii in poate 2 ani.
Nimeni nu va implora nimic, sunteti respectati numai datorita postului si institutiei pentru care actionati!

Cum suntem cei mai multi sunt si politicienii!
Mergeti la vot, dar anulati-va votul! Cum? Votati pe acelasi buletin de vot, mai multi candidati, si scrieti-va gandurile si urarile de bine!


De injurat stim cu totii sa o facem, dar cu solutii putini vin! Ar trebui cand un porcian apare in public: strada, adunari, conferinta de presa, ziare, tv etc
Sa-l invitam sa ne lase! Nu mai avem nevoie de vrajeala cu siguranta stradala, pe care o pot face oricand si nu doar daca au scaunul sub dos!
Pentru ca repet era, este, va fi in atributia autoritatilor!

L-as vota pe politicianul care acum de 1 Decembrie o sa ajute un grup de 20 de tineri (nu din partid) sa mearga la Catedrala Unirii din Alba Iulia!
Omul care are o verticalitate politica si mai ales o viziune.