Prin el am descoperit Teatrul! Maestrul Bujor Măcrin

Un comunicat de presă m-a cutremurat, pe un ton sec, scurt, se vorbeşte despre montarea în
eternitate a unei piese one man show jucată de cel care nu credeam că se supune timpului. O piesă
pe o scenă ca Sala Mare a TMF-ului, numai a sa, cu reflectoarele către un singur spirit, la care publicul
doar ghiceşte, nu asistă. Refuz să cred asta.

Cel în care am crezut şi care m-a ajutat fără să ştie, în anii adolescenţei mele, omul cu chipul şugubăţ
animat de un spirit vivace mi-a arătat măreţia omului pe scenă. Nu am avut ocazia de a-l cunoaşte, de
câteva ori l-am zărit pe stradă, în oraşul nostru portuar, mereu am împietrit, ca la un duh, mă uitam
cum trece, plin de bucurie simţeam să-i strâng mână şi să-i transmit: Maestre! Dar rămâneam captiv,
el trecea, îşi urma drumul, ca-n vis, pentru că eu îl vedeam doar în sala de spectacol, nu credeam
niciodată că-i pot vorbi, îl îndrăgeam prea mult.

El era măreţia scenei, cu fiecare ocazie ocupam în umbră loc în sală urmărind fascinat jocul
nemuritorului meu natural, viu, elegant, plin de muncă, talent aceste atribute îl transformau în
imaterial, alături de ceilalţi actori, Maestrul ducea sala în timp şi spaţiu magic! Replici, gesturi, priviri
erau semne prin care Magul scenei ducea sala, piesa şi timpul în locul său, cu toţii jucam, figuranţi,
în opera sa, moment cu moment, piesă cu piesă. Cortina rupea magia, doar pentru a pune o pauză,
semn la care eu, ceilalţi spectatori aplaudam, ne ridicam în picioare şi îl făceam să simtă încântarea
cu mulţumirea noastră, prin aplauze.

„Vânzătorul de iluzii”, „Adam Geist”, „Visul unei nopţi de vară”, „Pescăruşul”, „Antigona”, „Sosesc deseară”, „Baltagul” sunt piese cu Bujor Măcrin, pe care le-am urmărit, unele în avanpremieră, premieră, săptămânal, însă maestrul are o lista a operelor teatrale sau cinematografice mult, mult mai lungă, o carieră de aproape 50 de ani. Perioadele infloritoare ale teatrului din Piaţa Sfinţii Arhangheli, de după război, se confundă cu realizările sale.

Lumea artiştilor este plină de orgolii, însă mereu maestrul Măcrin a reprezentat un ţărm al înţelegerii
pentru fiecare furtună sau val. Regizori, artişti de diferite generaţii sau viziuni au lucrat cu stâlpul
teatrului brăilean, amintesc aici doar pentru exemplificare pe Cătălina Buzoianu, Alexa Visarion,
Victor Ioan Frunza, Mircea Daneliuc, Radu Afrim, Radu Nichifor, Emilian Oprea, Marius Manole, Liviu
Pintileasa, Cornel Cimpoae, căci alţi creatori l-au cunoscut, îl îndrăgesc, precum şi mulţi alţi tineri care
au crescut sub sfaturile, atenţia unui adevărat mentor, actor.

Brăila îşi are legendele sale care mereu au dus oamenii şi viaţa mai departe, Maria Filotti este
doamna Teatrului Rally, ar fi drept să spunem că prin opera de aproape cinci decenii, talentul,
dăruirea şi îngrijirea sa Mentorul teatrului brăilean se numeşte Bujor Măcrin, un frumos nebun care a
descălecat în oraşul cu salcâmi.

Îi mulţumesc Maestrului Bujor că m-a înscris în opera sa, că m-a încântat de fiecare dată când
mergeam după dileme sau zile dificile la spectacolele în care el îşi facea apariţia, de la care plecam
mereu încărcat cu spiritul său vesel, vivace. Îi cer scuze pentru că i-am dat, îi dau prea puţin pentru
cât merită.

Maestre!

Post factum:

Autorităţile locale ar face bine să recunoască, aşa cum se cuvine, meritele acestui onorabil
Cetăţean ce a adus numai cinste Cetăţii şi, desigur să respecte munca acestuia, Teatrul!