Viaţa noastră

Dimineaţa, când mă duc la liceu, în autobuz stau înghesuiţi şi transpiraţi atât bătrânii, cât şi copiii.

Văd copii de clasele primare, cum îşi târâie cu greu ghiozdanele. Îmi amintesc, de prima zi de şcoală, de revelaţiile din timpul orelor de română sau matematică, de bătăile luate de la Doamnaaaa Învăţătoare fiindcă nu eram cuminte, de geanta care era mai mare decât mine, de mândria premiului întâi de la finalul anului şcolar.

După-amiaza, când mă întorc de la liceu, mai văd copii de clasele gimnaziale cum se duc la şcoală. Şi retrăiesc palmele domnişoarei diriginte, la orele de română, fiindcă nu învăţasem verbele sau făcusem o ghiduşie. Îmi amintesc de matematica domnului Iugulescu, când mi-era ruşine să mă prezint la oră fără temă sau cu lecţia neînvăţată, de geografia doamnelor Mihalcea şi Mocanu, de orele de muzică, unde doamna Atanasiu ne punea să ascultăm, la casetofon, Balada pentru Vioară a lui Ciprian Porumbescu. Retrăiesc orele de biologie, când doamna Niţulescu ne explica fotosinteza.
Simt un sentiment cald şi plăcut când mă gândesc la profesorii, colegii celor opt ani de şcoală generală. Asta şi pentru că în anii de şcoală generală am învăţat că munca, tenacitatea, onestitatea şi dorinţa de a reuşi să înfăptuiesc ceea ce-mi propun îmi vor fi arme în orice.

Viaţa de licean este cuprinsă de două mari capete de pod, clasa a IX-a şi clasa a XII-a, iar între aceste clase timpul fuge fără frână.

Mulţi elevi păşesc în clasa a IX-a în liceul lor, cu mândrie, cu speranţă în suflet. Mulţi elevi până în clasa a XII-a muncesc neostenit la materiile de studiu, pentru burse, pentru premiu, pentru nimic. Pentru ei.

Poate cea mai mare problemă a sistemului de educaţie, pe lângă laitmotivul "elevul", este criza de caractere din şcoli. Tind să cred că tot mai puţini profesori mai sunt modele, surse de inspiraţie pentru elevi. Tot mai puţini profesori mai cred că elevii lor pot fi olimpici, tot mai puţini profesori mai cred că elevii lor pot obţine nota 10 la Bacalaureat. Tot mai mulţi profesori trăiesc doar din diplome şi amintiri apuse. Tot mai puţini profesori muncesc alături de elevi şi preferă să le acorde "cursuri private". Tot mai mulţi profesori se uită la coada catalogului, la locul de muncă şi profesia părinţilor elevilor, fiindcă de acolo se disting potenţiali "olimpici de pregătire" sau elevii buni de ameninţat cu corigenţa.
Tot mai mulţi se cred profesori doar dacă au terminat o facultate şi au un catalog în mână.

E adevărat, elevii, în mare parte, sunt autosuficienţi, iar mulţi profesori găsesc în această problemă scuza perfectă pentru a spune: "De ce să muncesc eu pentru ei? Dacă ei nu vor să înveţe, eu de ce aş vrea să-i învăţ carte?". Se face, cred, în perioada liceului, un transfer de caracter incredibil între profesori şi elevi, elevii ajung să fie şi ei într-o doză mai mare sau mai mică, blazaţi.

În timpul anilor de liceu, ajungi să nu-ţi mai pese de faptul că ai luat un doi, să nu-ţi mai pese că nici profesorului nu-i pasă.

Ajungi să-ţi pese doar de facultate, de banii pe care nu-i ai şi îi visezi şi de banii pe care îi dai la pregătire.

La ora aceasta, în medie, o şedinţă (2 ore) de pregătire pentru materiile de Bacalaureat/admitere, costă între 30-45 RON. Şi aproape că nu mai contează orele de la şcoală, ci doar orele de pregătire. Învăţământul s-a "capitalizat". Nu, nu mai este baza pe ce se face în clasă, ci doar "la pregătire". Clasa a XII-a pentru cei mai mulţi este echivalentă cu "pregătire şi stres inutil". Pentru mulţi aproape toată viaţa de licean este dominată de pregătiri. Într-o clasă de a XII-a, aproape jumătate dintre elevi fac sau vor face pregătire la cel puţin o materie de Bacalaureat, iar cealaltă jumătate nu-şi permite acest "lux". Oare e bine?

Pentru cei mai mulţi oameni din societate, aceste "meditaţii" sunt justificarea lenei elevului în 4 ani de liceu, fiindcă - ar spune ei - "copiii buni învaţă singuri carte şi nu au nevoie de meditaţii" sau "are mă-sa şi ta-su bani de aruncat la meditaţii". Însă orele de meditaţii nu sunt un argument că un elev învaţă mai mult, ci doar un mod prin care acesta se asigură psihologic de pregătirea Bacalaureatului, examenului de admitere.

Sunt elevi care ajung unde îşi doresc, promovează Bacalaureatul, examenul de admitere şi fără meditaţii.

Faptul că sistemul nu acordă un salariu pe placul profesorului nu este vina elevului.

Acum, în clasa a XII-a, nu simt niciun regret că termin liceul, aştept cu nerăbdare Bacalaureatul şi examenul de admitere la facultate.

Câteva amintiri îmi rămân agăţate în minte, pe care cheful de a chiuli la ora de matematică mi le alungă.

Politica la liceu

Miercuri, la mine în liceu, două colege treceau prin clasele a XII-a şi împărţeau bucăţi de hârtie ce prezentau posibilitatea unor "cursuri gratuite pentru elevii de liceu care doresc să se pregătească pentru examenul de bacalaureat la limba şi literatura română, limba engleză, matematică, geografie, istorie, informatică (utilizarea PC şi limbaj HTML - proiectare WEB)". În dosul hârtiei mai scrie: "Pentru informaţii şi înscrieri ne puteţi contacta la numărul de telefon : 07* 574572". Iar informaţia edificatoare vine în josul paginii: o iniţiativă TNL Brăila.

O iniţiativă pe care au avut-o, de-a lungul timpului, toate partidele politice, dintre cele mari, bineînţeles. Pentru cei săraci, naivi, adică noi, cei mulţi, sună frumos astfel de iniţiative. La români, şi rahatul gratis e bun, nu-i aşa? Însă treaba care pute este următoarea: persoanele interesate de aceste servicii gratuite trebuia să se treacă pe un tabel al colegelor şi aveau nevoie, musai, de buletin. Tabel de înscrieri care purta numele: "Tabel nominal cu numele susţinătorilor candidaturii lui Crin Antonescu la preşedinţia României". Pam-pam!

Nu ştiu dacă este sigur legal să te duci prin licee să aduni semnături pentru candidatul tău, dar mie îmi pare o mare mizerie să trimiţi nişte copii să mintă! Colegele din liceu nu sunt vinovate fiindcă au îndeplinit ceea ce nişte oameni de nimic le-au învăţat să facă.
Poate cei care s-or duce să beneficieze de aceste "meditaţii gratuite", vor semna susţinerea candidaturii lui Crin Antonescu la preşedinţie. Dar bine ar fi fost să facă asta în spaţiul unui sediu politic sau oriunde, dar nu în cadrul unei şcoli.
Durerea mare este că nişte mârşavi manipulează tinerii de liceu să le facă munca, într-un stil murdar şi deloc moral. În loc să iasă în stradă membrii de partid şi să-i facă promovare lui Crin Antonescu, preşedintele PNL, "politicienii" se folosesc de tineri. Să fim bine înţeleşi: eu aş fi semnat candidatura lui Crin sau a lui Oprescu sau a nu ştiu cui, dacă eram abordat, sincer, pe această temă, pe stradă. Dar această abordare manipulatorie într-o instituţie de învăţământ mi se pare de toată jena.

Ba mai mult, dacă stau să mă gândesc, când ministrul Educaţiei a fost liberal, niciun TNL din ţară nu a ştiut să aibă o discuţie cu elevii din partid privind schimbări în sistemul educaţiei sau diferite aspecte legate de viaţa de elev. La fel cum niciun TSD sau vreo organizaţie PDL de tineret nu a făcut acest lucru, când la putere au fost ai lor. Problema mea nu este, aşadar, Partidul Naţional Liberal, ci toate partidele politice parlamentare şi foste parlamentare, care se folosesc de tineri doar ca o masă de manipulat, de pus afişe, de stat în stradă, carne numai bună pentru a fi batută de către golanii Brăilei care susţin alţi candidaţi la alegeri.

Niciodată când la mijloc sunt interesele elevilor organizaţiile politice nu le cer părerea, însă atunci când au nevoie de noi pentru împlinirea scopurilor lor, încearcă să ne câştige încrederea ori să ne păcălească prin stratageme dintre cele mai ieftine.

"Harababura legilor Educației aduce confuzie în rândul elevilor aflați în clasa a XII-a" - by Dana Licsandru

Elevii, după decembrie 1989, nu au avut șansa ori puterea de a-și prezenta și apăra interesele în societate, până în august 2009, când președintele Consiliului Național al Elevilor, Patricia Couti, a fost invitat la negocierile Legilor Educației. Însă nici atunci nu a fost luată în serios de către Ministrul Educației de la acea vreme, Ecaterina Andronescu.
Totuși, din strădaniile aceluiași președinte CNE, Ministerul Educației a decis să adopte o poziție clară privind statutul elevului în societate, să se gândească serios la acest subiect.
Deși principalul motiv al sistemului de educație îl reprezintă elevul, din păcate, atât Ministerul Educației, cât și profesorii l-au ignorat.
De aproape 6 ani, în școlile din România, a fost introdus "Consiliul Elevilor", o structură care ar trebui să reprezinte "vocea elevilor".
Acum aproape 4 ani, Liliana Manolache, elevă a Liceului Teoretic "Nicolae Iorga", a făcut parte din prima echipă de conducere executivă a Consiliului Național al Elevilor, când a ocupat postul de secretar.
Astăzi vom discuta cu Dana Marisa Licsandru, elevă în clasa a 11-a la Colegiul Național "Nicolae Bălcescu", care a fost aleasă vicepreședinte CNE.

- Ce este Consiliul Național al Elevilor?

- Consiliul Național al Elevilor este o structură consultativă a Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, care apără și reprezintă interesele elevilor la nivel național. Această structură este alcătuită din Consiliul Regional al Elevilor, care se compune din Consiliile Județene, iar acestea însumează Consiliile Consultative ale Elevilor din fiecare județ. Iar fiecare Consiliu Consultativ al Elevilor este format din Consiliile Elevilor pe clase.

- Cum ai ajuns vicepreședinte CNE și ce înseamnă asta
pentru tine?

- Fac parte din structurile Consiliului Elevilor de 2 ani, la nivelul județului Brăila. În anul școlar 2007-2008 am fost aleasă secretar CJE, din 2008-2009 sunt vicepreședinte CJE. Iar în acest an școlar intenționez să-mi depun candidatura pentru postul de președinte al Consiliului Județean al Elevilor Brăila. Pentru a ajunge vicepreședinte al Consiliului Național al Elevilor, conform regulamentului în vigoare a trebuit să fiu aleasă președinte pe Consiliul Regional al Elevilor. Brăila se află în regiunea de Sud-Est, alături de Galați, Vrancea, Buzău, Tulcea și Constanța. Acest fapt s-a realizat la Adunarea Generală a Elevilor, care a avut loc la București, în perioada 25-28 septembrie 2009, unde totodată a fost ales noul președinte al Consiliului Național al Elevilor, Teleașcă Fabian.

- Ce părere ai despre legile Educației și schimbarea ministrului Educației?

- Această harababură a legilor Educației aduce confuzie în rândul elevilor aflați în clasa a XII-a. Consider că actuala metodologie aduce schimbări substanțiale și deloc necesare sistemului de educație. Iar schimbarea ministrului Educației, în acest moment al anului școlar, nu cred că este un fapt pozitiv.

- Ce ne poți spune despre statutul elevului în școală?

- Acceptarea statului elevilor de către Ministerul Educației, Cercetării și Inovării este cea mai mare realizare a CNE-ului, până în acest moment. Această realizare a putut fi posibilă prin eforturile fostului președinte interimar al Consiliului Național al Elevilor, Patricia Couti. Statutul acordă elevului o poziție bine organizată în școală, pentru că stabilește clar atât drepturile cât și îndatoririle acesuia.

- Ce planuri ai, în calitate de vicepreședinte CNE?

- Pentru anul în curs, mi-am propus implementarea unui amplu proiect în zona de Sud - Est a României, după modelul celui care s-a desfășurat la nivelul Brăilei, "Youth Vision of Democracy", unde am fost una dintre persoanele care a coordonat acest proiect.
Proiectul a fost realizat de către voluntarii Peace Corps veniți în Brăila, Nils și Emily Bergeson, sprijiniți de către Asociația Pro Democrația Club Brăila, în parteneriat cu Centrul Cultural American și Consiliul Județean al Elevilor Brăila. "Viziunea tinerilor asupra democrației" urmărește dezvoltarea simțului civic al tinerilor, prin abordarea non-formală a unor teme de interes, precum drepturile omului, dezbatere, mediere, negociere etc. Pentru a realiza acest proiect în celelalte județe din regiunea pe care o reprezint mă bazez pe colegii mei din Consiliile Județene ale Elevilor și mizez pe interesul și susținerea Corpului Păcii din România. De asemenea, voi susține inițiativele colegilor din regiunea de Sud-Est. Mesajul meu pentru colegii mei din Brăila este de a se informa foarte bine în legătură cu statul pe care îl dețin, lucru posibil prin intermediul site-ului www.edu.ro, unde vor găsi întreaga metodologie, întrucât informația este cea mai bună armă. Eu voi fi mereu aici să le ascult sugestiile și nemulțumirile.

Educaţia dosului

"Îl duc la şcoală să înveţe, să ajungă cineva în viaţă, să nu se chinuie ca mine", "Mă ţin de ea, văd ca e bună la biologie, la chimie, o duc la liceu, şi apoi o dau la medicină, să fie doctor. Da, da!", "Poate are să fie ceva de capul său, nu trebuie să fie vreun geniu, dar în ziua de azi, fără o şcoală, fără o meserie, greu te descurci, nu te bagă nimeni în seamă", "Îl fac avocat!".

Acestea sunt câteva dintre gândurile dumneavoastră, când v-aţi dus copilul la şcoală sau când îl duceţi. Speraţi ca prin muncă, talent şi multă ambiţie, prin forţe proprii să se poată realiza, într-un fel sau altul în viaţă.

Poate că nu aveţi nicio aşteptare încă, doar încrederea că multă şcoală, trebuie să aducă un câştig, un beneficiu într-un viitor.
Destule persoane desconsideră şcoală, ce-i drept în moduri diferite. Unii o consideră inutilă, de aceea nu-şi lasă copiii să urmeze cursurile sau înşişi copiii, tinerii renunţă la pierderea de timp prin şcoală.
Alţii, care sunt miniştri sau profesori universitari cu renume sau doar cu nume, o batjocoresc de-a dreptul.

Sistemul românesc de educaţie e ca un mort viu. Un sistem care a promovat oameni remarcabili, olimpici internaţionali, caractere deosebite, dar şi o cantitate industrială de proşti cu diplomă.
Sistemul românesc păstrează un pic din "renumele" pe care şi l-a câştigat de la sine putere, în faţa propriului popor. Adică nu mai este la fel de sever, strict, elaborat - "nu se mai face carte", dar încă se află înaintea multor şcoli europene.
Noi ne măsurăm cu aceste şcoli prin olimpicii internaţionali şi atât. Oameni remarcabili care, din păcate, ajung în aceeaşi mare de anonimi în această ţară, datorită sistemului de educaţie, datorită societăţii sau, din fericire, migrează acolo unde se pare că normalul e normal, prin Occident.

Sunt clasa a XII-a, într-un liceu de profil economic şi nu ştiu la ce materii am să susţin probele de bacalaureat. Se pare că dau la română, la matematică modul 2 şi la economie sau geografie, fiindcă am de ales între ultimele două, logică şi argumentare (se predă o singură oră pe săptămână în clasa a 9-a), economie (2 ore pe săptămână în clasa a 11-a), psihologie (o oră în clasa a 10-a) iar, după caz, sociologie (profilul uman, la ştiinţele sociale).
Patru ani învăţ materii, module de specialitate, însă bac-ul îl dau la economie sau geografie, nu există o distincţie clară între specializări, ci doar una străvezie între profile.

Anul şcolar a început, se desfăşoară şi nu ştim cum şi când vom susţine probele orale din cursul anului, testul de competenţe prinvind utilizarea calculatorului/computerului.
Noile legi ale educaţiei nu au fost supuse dezbaterii publice aşa cum ar fi trebuit, din august au început negocierile dintre Androneasca şi Miclea, împreună cu sindicatele, cu părinţii, cu stundenţii şi datorită acestor confraţi de suferinţă şi cu elevii, doar un elev, preşedintele interimar al Consiliului Naţional al Elevilor, Patricia Couti.
Ministerul Educaţiei nu a avut nici iniţiativa, nici banii de a susţine CNE-ul în a dezbate prin ţară pachetul de legi ale educaţiei.

Pentru mine, elevul de clasa a 12-a, tâmpeniile acestor miniştri, consilieri nu mai contează foarte mult, fiindcă scap de sistemul preuniversitar. Ei ştiu că au făcut prostii mai mari decât dânşii, vor încerca să o dreagă.
Dar cei care rămân şi intră în sistem vor avea numai de chinuit, fiindcă ipocriţii învăţaţi cu aroganţa oglinzii nu sunt în stare să facă un studiu privind educaţia, să adapteze şcoala românească la cerinţele societăţii, să investească bani în laboratoare, nu circoteci, în elevi, profesori. Să modifice planurile de învăţământ, să facă un sistem care să răspundă atât celui mai dobitoc elev, cât şi geniilor noastre, pe care le tragem în jos.

Aceste legi ale educaţiei sunt similare situaţiei în care te dai cu parfum deşi eşti jegos, rezultatul e că tot împuţit rămâi. Aşadar, doamnă ministru şi domnule consilier, somn uşor, că noi învăţăm cum să supravieţuim, să ne descurcăm!